Esențial în sănătate publică. Infecțiile bacteriene rezistente la tratament sunt determinate și de factori genetici, pe lângă utilizarea antibioticelor

Studiul s-a bazat pe analiza oaselor și dinților de la aproape 5.000 de oameni din Europa și Asia, datând până la 34.000 de ani în urmă. A fost comparat ADN-ul uman antic cu probe moderne, ceea ce a permis urmărirea răspândirii istorice a genelor și a bolilor pe măsură ce populațiile migrau. Studiul oferă rezultate importante despre originile SM și a altor boli autoimune, cu relevanță în înțelegerea acestor boli în zilele noastre și dezvoltarea de strategii mai eficiente pentru combaterea lor.

Una dintre descoperirile cheie ale studiului este identificarea originilor genetice ale SM. Cercetătorii au urmărit răspândirea SM de pe Stepa Pontică, o regiune care cuprinde părți din Ucraina, Sud-Vestul Rusiei și Regiunea Kazakhstanului de Vest. Variantele genetice asociate cu SM au fost răspândite de poporul Yamnaya, crescători de animale care au migrat în Europa de Nord-Vest acum aproximativ 5.000 de ani. Aceste gene, deși asociate cu risc crescut de SM, au oferit un avantaj populației Yamnaya, protejându-i de infecții de la animale. De-a lungul secolelor, odată cu eradicarea multor infecții, sistemul imun nu mai este confruntat cu agenții patogeni care afectau populațiile antice, însă predispoziția genetică a favorizat apariția bolilor autoimune.

În continuare, cercetare se concentrează pe identificarea markerilor genetici ai autismului, ADHD, schizofreniei, tulburării bipolare și depresiei.

Infecțiile bacteriene rezistente la tratament sunt determinante și de factori genetici, pe lângă utilizarea antibioticelor

Deși utilizarea crescută a antibioticelor contribuie la creșterea numărului de bacterii rezistente la tratament, aceasta variază în funcție de tipul de antibiotic cu spectru larg utilizat și nu este singurul factor implicat în acest fenomen. O contribuție importantă este profilul genetic specific bacteriilor. Într-un studiu publicat în Lancet Microbe s-a analizat pentru prima dată impactul folosirii antibioticelor asupra dezvoltării bacteriilor cu mutații de rezistență, analizându-se trendurile din ultimii 20 de ani în Marea Britanie și Norvegia.

Cercetarea, efectuată de experți de la Institutul Wellcome Sanger, Universitatea din Oslo, Universitatea din Cambridge și alții, a implicat o comparație genetică detaliată a speciilor bacteriene. Au examinat peste 700 de probe de sânge alături de aproape 5.000 de probe bacteriene secvențiate anterior pentru a înțelege răspândirea Escherichia coli (E. coli) rezistentă la antibiotice.

Studiul subliniază complexitatea factorilor care determină rezistența la antibiotice și arată importanța înțelegerii acestora pentru a informa mai eficient intervențiile de sănătate publică.

La nivel global, rata rezistenței la antibiotice în cazul infecției cu E. coli variază semnificativ. Compararea tulpinilor de E. coli din Norvegia și Marea Britanie a evidențiat diferențe în ceea ce privește rezistența în funcție de modul în care sunt utilizate antibioticele în fiecare țară. De exemplu, anumite antibiotice din clasa beta-lactaminelor sunt utilizate mai mult în Marea Britanie decât în Norvegia, ducând la rate mai mari ale apariției unor tulpini specifice de E. coli  în Marea Britanie. Cu toate acestea, nu s-a identificat nivel mai mare de rezistență în Marea Britanie pentru antibiotice precum trimetoprim, în ciuda utilizării sale mai frecvente.

Cercetarea subliniază că supraviețuirea bacteriilor multirezistente depinde de tulpinile de E. coli prezente în mediu, iar presiunile selective pot varia în funcție de locație. Astfel, nu se poate afirma că există un efect uniform al utilizării antibioticelor asupra bacteriilor rezistente. Rezultatele indică nevoia de cercetări suplimentare pentru a înțelege răspândirea E. coli și a altor bacterii în diverse medii și sub influența diverșilor factori, iar un aspect esențial este înțelegerea profilului genetic al bacteriilor din diverse regiuni.

De asemenea, evidențiază importanța supravegherii naționale agenților patogeni de interes pentru sănătatea publică, așa cum s-a văzut în Marea Britanie și Norvegia, și rolul genomicii în înțelegerea dinamicii rezistenței la antibiotice.

Fumatul pasiv crește semnificativ riscul de cancer și boli cardiovasculare

Aproximativ 37% din populația globală este expusă la fumatul pasiv, femeile și copiii fiind în mod special vulnerabili, cu până la 1,3 milioane de decese asociate. Un studiu publicat în Nature atrage atenția asupra nevoii de noi politici de sănătate pentru combaterea fumatului pasiv și intervenții de sănătate publică țintite, în funcție de categoriile de risc.

S-au evaluat studiile publicate până în iulie 2022, urmărindu-se impactul asupra sănătății și riscul următoarelor afecțiuni: boala cardiacă ischemică, accidentul vascular cerebral, diabetul zaharat de tip 2, cancerul de sân și pulmonar, BPOC, infecții respiratorii, astm, otita medie. Apoi, s-a cuantificat efectul fumatului pasiv și s-au descris indicatori pentru determinarea puterii de asociere cu cu cele nouă patologii.

Pentru bolile cardiovasculare, s-a constatat că expunerea la tutun crește riscul de boală cardiacă ischemică și accident vascular cerebral cu 8% și, respectiv, 5%. A fost observată o asociere și între fumatul pasiv și cancerul pulmonar și o asociere semnificativă cu cancerul mamar.  Asocierile au fost mai slabe cu astmul, infecțiile respiratorii inferioare și boala pulmonară obstructivă cronică, diabetul de tip 2, otita medie.

Constatările studiului subliniază riscurile importante pentru sănătate reprezentate de fumatul pasiv, chiar și cu asocieri statistice mai slabe în unele cazuri. În acest context, sunt necesare măsuri sporite care să protejeze populația de efectele nocive ale tutunului.

Evaluarea modului de transmitere a COVID-19 în școli ar putea fi realizată prin testarea apelor uzate

Supravegherea apelor uzate este o strategie esențială pentru înțelegerea transmiterii COVID-19 în școli, conform unui studiu realizat la Universitatea Syracuse. Pentru pregătirea în cazul unei noi amenințări de sănătate publică precum pandemia, ar fi utilă realizarea de planuri specifice școlilor care includ puncte de acces, contacte de laborator și protocoale pentru eșantionarea și analiza eficientă a apelor uzate.

Lucrarea, publicată recent în PLOS Global Public Health s-a concentrat pe un campus de școală gimnazială și liceală din Jefferson County, New York, care deservește 600 de elevi și a comparat rezultatele de la supravegherea apelor uzate cu tendințele cazurilor de COVID-19. Supravegherea a demonstrat niveluri ridicate de sensibilitate, valoare predictivă pozitivă și valoare predictivă negativă în supravegherea apelor uzate. Deși specificitatea supravegherii apelor uzate la școală a fost observată a fi mai scăzută, corelația puternică între cantitatea de ARN SARS-CoV-2 recuperată în apele uzate și cazurile de COVID-19 a evidențiat potențialul său în înțelegerea riscului de transmitere în școală.

Fezabilitatea supravegherii apelor uzate ca metodă de avertizare timpurie depinde foarte mult de raportarea la timp și acțiuni rapide după ce o probă e găsită pozitivă, au explicat autorii. În absența testării la scară largă a cazurilor asimptomatice, supravegherea apelor uzate prezintă o abordare utilă pentru a înțelege cum evoluează cazurile de infecție în școli.

Un vaccin universal pentru coronavirus ar putea evita peste 2 milioane de decese, în cazul unei noi epidemii

Dacă s-ar dezvolta un vaccin universal înaintea următoarei epidemii sau pandemii de coronavirus ar putea fi salvate până la 7 milioane de spitalizări și s-a evita peste 2 milioane de decese, chiar dacă este singura intervenție implementată, iar eficacitatea sa este doar de 10%. Studiul a fost realizat de Baylor College of Medicine și publicat în Lancet. Datele arată că, dacă exista un vaccin universal la începutul pandemiei, s-ar fi obținut beneficii substanțiale pentru sănătate și economie în aproape toate scenariile testate.

Vaccinarea cu un vaccin universal pentru coronavirus ca o intervenție independentă (de exemplu, fără utilizarea măștilor faciale sau distanțarea socială) a fost rentabilă chiar și atunci când eficacitatea sa era de numai 10% și doar 10% din populația SUA a primit vaccinul.

O astfel de acoperire redusă a vaccinării la începutul pandemiei ar putea apărea dacă un vaccin ar fi fost disponibil doar pentru anumite subpopulații cu risc ridicat (de exemplu, persoane în vârstă de 65 de ani și peste, cei cu sisteme imunitare slăbite, lucrători din prima linie), similar cu abordarea atunci când vaccinurile mRNA au devenit disponibile în decembrie 2020.

În același timp, s-a demonstrat și cost-eficiența dezvoltării unui vaccin universal. Studiul arată că dacă durează patru luni sau mai mult pentru ca un vaccin specific variantei circulante să ajungă pe piață, utilizarea unui vaccin universal este încă rentabilă. Într-un scenariu în care un vaccin specific variantei are o eficacitate de 90%, dar nu este disponibil timp de două luni de la începutul pandemiei, rezultatele modelului arată că vaccinarea doar a 10% din populație cu un vaccin universal care are o eficacitate de 10% la începutul pandemiei poate economisi peste 2 miliarde de dolari în costuri sociale (de exemplu, costuri medicale directe și pierderi de productivitate din absenteism).

Astfel, rezultatele sunt un argument important că a vaccina cât mai multe persoane într-un timp cât mai scurt ar aduce cele mai mari beneficii. Având în vedere timpul necesar pentru a dezvolta un vaccin specific în timpul unei pandemii pentru a se potrivi cu variantele virale circulante, acest studiu subliniază importanța de a avea un vaccin universal disponibil imediat ca soluție temporară.

Citiți știrile esențiale pentru sănătatea publică din săptămânile anterioare.